Introducere
Politica externa a Romaniei in perioada Razboiului Rece a fost una complexa si plina de provocari, datorita pozitiei geografice a tarii si a presiunilor internationale din partea marilor puteri. Romania, situata la intersectia intereselor dintre Uniunea Sovietica si Blocul Occidental, a avut de navigat intre dorinta de autonomie si necesitatea de a adera la directiile dictate de Moscova. Acest articol exploreaza principalele aspecte ale politicii externe a Romaniei in aceasta perioada tumultuoasa.
Relatia cu Uniunea Sovietica
In anii imediat urmatori celui de-al Doilea Razboi Mondial, Romania a fost puternic influentata de Uniunea Sovietica, care a impus o serie de schimbari politice, economice si sociale. In 1948, Partidul Comunist, sustinut de Uniunea Sovietica, a preluat controlul total in Romania, fapt ce a marcat inceputul unei perioade de sovietizare intensa. Politica externa a fost una dintre primele domenii afectate, Romania aliniindu-se aproape in totalitate la directiile Kremlinului. Totusi, incepand cu anii 1960, sub conducerea lui Nicolae Ceausescu, Romania a inceput sa isi manifeste o oarecare independenta fata de Moscova, culminand cu refuzul de a participa la invazia Cehoslovaciei in 1968, ceea ce a marcat un punct crucial in politica externa romaneasca.
Relatiile cu Occidentul
In ciuda legaturilor stranse cu Blocul Estic, Romania a cautat sa dezvolte si relatii cu statele occidentale. Incepand cu anii 1960, Romania a inceput sa cultive relatii economice si diplomatice cu statele din Europa de Vest si cu Statele Unite ale Americii. Aceasta politica de echilibru a fost menita sa-i asigure Romaniei o marja mai mare de manevra pe scena internationala. Vizitele lui Nicolae Ceausescu in Occident in acea perioada sunt considerate momente cheie in aceasta strategie de diversificare a parteneriatelor internationale.
Romania in cadrul Pactului de la Varsovia
Cele mai citite articole
Fondata in 1955 ca raspuns la NATO, Pactul de la Varsovia a fost o alianta militara a tarilor din Blocul Estic, dominata de Uniunea Sovietica. Romania s-a alaturat Pactului, dar relatiile sale in cadrul acestei structuri au fost intotdeauna tensionate. In special, Ceausescu a exprimat in mod repetat opozitia sa fata de supremația sovietica in cadrul Pactului. Refuzul de a participa la invazia Cehoslovaciei in 1968 a fost o demonstratie a dorintei de a mentine o politica externa independenta, chiar si in cadrul constrangerilor impuse de apartenenta la Pactul de la Varsovia.
Politica de nealiniere
Dorinta de a mentine o politica externa relativ independenta a fost sustinuta si de participarea Romaniei la Miscarea de Nealiniere, inceputa in 1961. Desi nu a fost un membru oficial, Romania a fost un observator activ si a participat la numeroase conferinte ale Miscarii. Aceasta politica a permis Romaniei sa isi consolideze relatii nu numai cu state din Europa si America de Nord, dar si cu tari din lumea in dezvoltare, extinzandu-si astfel influenta pe scena internationala.
Concluzii
Politica externa a Romaniei pe durata Razboiului Rece a fost caracterizata de un efort de a jongla intre influentele externe si dorinta de autonomie. Desi initial dominata de influenta sovietica, Romania a reusit treptat sa isi creeze un spatiu de manevra prin relatii diversificate cu Occidentul si prin participarea la Miscarea de Nealiniere. In pofida limitarilor impuse de realitatile internationale ale vremii, aceasta strategie de politica externa a fost cruciala pentru Romania in incercarea de a-si apara interesele nationale in perioada Razboiului Rece.
