DECENII ÎN ŞIR, POLITICIANUL ROMÂN OFEREA IMAGINEA DIZGRAŢIOASĂ a unui individ preocupat de orice altceva decât de aspectul propriu. Costumele antice, pieptănătura banală şi lipsa oricărui accesoriu, combinate cu o mină extrem de solemnă şi de serioasă te făceau să crezi că aproape toţi cei care ne conduc sunt mai degrabă nişte roboţi specialişti în discursuri şi în promisiuni fără acoperire, decât persoane umane, cu o familie şi cu dorinţa de a fi cât mai atrăgători, măcar pentru a fi pe placul unei fiinţe dragi.
IMAGINEA FEMEILOR DIN POLITICA ROMÂNEASCĂ ERA CHIAR MAI REA, după ce, timp îndelungat, pe ecranul televizoarelor a defilat doar savanta de renume mondial Elena Ceauşescu, al cărei aspect fizic şi stil de a se îmbrăca i-au trădat în permanenţă originea de ţărancă din Dâmboviţa, în timp ce privirea îi indica în mod clar nivelul real de cultură: patru clase primare.
SITUAŢIA A CONTINUAT ŞI ÎN PRIMUL DECENIU POSTDECEMBRIST, când pe scena politică românească au urcat câteva reprezentante ale sexului frumos, dar niciuna nu te făcea să urmăreşti o dezbatere pe teme plictisitoare doar ca să îi admiri zâmbetul. Un exemplu caracteristic pentru acea perioadă este Zoe Petre, dar putem aminti şi câteva versuri dintr-un cântec care circula pe vremea mineriadelor : „Patru tineri din Petroşani s-au dus la femei, unu-a fost la Doinea Cornea, şi-au rămas doar trei“.
DUPA 2000, SITUAŢIA A ÎNCEPUT TREPTAT SĂ SE SCHIMBE. In prim-plan au apărut femei precum Dana Năstase, soţia lui Adrian Năstase, sau Mona Muscă, penelista a cărei carieră politică promiţătoare a fost retezată de descoperirea colaborării cu Securitatea. Niciuna dintre ele nu ar fi fost considerată atrăgătoare de un adolescent care ar fi stat să o compare cu colegele lui de liceu, dar au adus o notă de distincţie şi o doză de feminitate care au făcut trecerea spre generaţia actuală de femei politice.
ESTE VORBA DE GENERAŢIA ELENEI UDREA ŞI A ROBERTEI ANASTASE, aici şi judeţul Dolj având o reprezentantă : pe Lia Olguţa Vasilescu. Iar ultima intrată în club este chiar fiica preşedintelui, Elena Băsescu, cea despre care Becali declara că ar da bine în Parlamentul European, pentru că este frumoasă.
MIRCEA DINESCU FĂCEA ŞI EL, TOT PE PLAIURI DOLJENE, O DECLARAŢIE ASEMĂNĂTOARE, referitoare de această dată la Elena Udrea: „A venit bine îmbrăcată, sobră, cu pantaloni negri. E bine că avem aşa ministru, când se întâlneşte cu ceilalţi, de exemplu ai Germaniei, le cad ochii în decolteul ei“.
IAR DESPRE PARTICIPAREA ACTUALULUI PREŞEDINTE AL CAMEREI DEPUTAŢILOR, Roberta Anastase, la concursul Miss Univers, s-a scris îndelung. Iar filmuleţele de pe Youtube în care ea apare pe post de tânără emoţionată, cu o fustiţă minusculă şi ne anunţă zâmbind că reprezintă România au avut deja sute de mii de vizitatori.
APARIŢIA FEMEILOR FRUMOASE ÎN POLITICĂ A DAT NAŞTERE, FOARTE REPEDE, ŞI LA SCANDALURI. După etapa femeilor lipsite de feminitate din perioada comunistă, cea a eleganţei discrete de după 2000 şi cea actuală, a strălucirii depline în faţa aparatelor de fotografiat şi a apariţiei pe coperţile revistelor, există riscul de a urma o nouă etapă : a apariţiei femeilor din politică pe coperta revistelor de scandal sau, şi mai rău, a site-urilor pornografice.
EXEMPLE ÎN ACEST SENS EXISTĂ DEJA. Înainte de alegerile parlamentare de anul trecut, PSD a fost zguduit de scandalul în care a fost implicată Ana Birchall, presupusa eroină a unui filmuleţ în care se practica sex oral într-o maşină. O altă pesedistă de rang mai mic, Lavinia Samuilă din Caraş Severin, este eroina unui site internet pe care îşi oferă serviciile sexuale oricărui bărbat interesat. Tot în Banat, o reprezentantă a PD-L încerca anul trecut să convingă lumea să vină la vot dezvelindu-şi sânii în tot felul de pictoriale incendiare.
ŞI ASTFEL, LA CAPĂTUL ACESTEI EVOLUŢII, ne întrebăm ce era mai rău : să avem la conducere o urâţenie gen Elena Ceauşescu, sau să ajungem să vedem în funcţii-cheie femei cărora li se potriveşte perfect îndemnul „Fii frumoasă şi taci !“?
