Dislexia este o dizabilitate de învățare care perturbă modul în care creierul procesează limbajul scris. Persoanele cu dislexie au probleme nu numai cu cititul, ci și cu abilitățile conexe. Este foarte ușor de tratat și nu este o afecțiune care stă în calea succesului. Despre dislexie vorbim în acest articol, îți spunem cum se manifestă, care sunt cauzele dar și opțiunile de tratament.
Ce este dislexia?
Dislexia poate afecta abilitățile de citire, iar copiii care au dislexie se pot simți anxioși sau ezitanți să citească în public. Dislexia poate perturba capacitatea de citire în mai multe moduri. Vorbim așadar despre o tulburare de învățare care îngreunează cititul și sarcinile legate de limbaj. Se întâmplă din cauza unor perturbări în modul în care creierul procesează scrisul astfel încât să poată fi înțeles. Cele mai multe persoane află că au dislexie în copilărie și, de obicei, aceasta este o problemă care durează toată viața (se numește „dislexia de dezvoltare”). Dislexia se încadrează în categoria „tulburări specifice de învățare” și are 3 subtipuri principale:
- cititul (dislexie);
- scrierea (disgrafie);
- matematica (discalculie).
Cum afectează dislexia înțelegerea limbajului
Cititul începe cu limbajul vorbit. În copilăria timpurie, vorbirea începe cu emiterea unor sunete simple. Pe măsură ce copilul învață mai multe sunete, învață, de asemenea, cum să folosească sunetele pentru a forma cuvinte, fraze și propoziții. Învățarea cititului presupune conectarea sunetelor la diferite simboluri scrise (literele). Aici intră în scenă dislexia. Aceasta interferează cu modul în care creierul folosește limbajul vorbit pentru a „decoda” scrisul. Creierul are probleme în procesarea a ceea ce persoana citește, în special în descompunerea cuvintelor în sunete sau în relaționarea literelor cu sunetele pe parcursul cititului. Așa se ajunge la:
- încetinirea citirii;
- dificultăți la scriere și ortografie;
- probleme cu modul în care se stochează cuvintele și înțelesurile lor în memorie;
- dificultăți în a forma propoziții pentru a comunica idei mai complexe.
Cauze și factori de risc
Cauza exactă a dislexiei nu este clară. Cu toate acestea, mai multe indicii dau de înțeles cum și de ce apar majoritatea cazurilor:
- genetică: dislexia are o componentă genetică. Un copil cu un părinte cu dislexie are între 30% și 50% șanse să o moștenească. Condițiile genetice, cum ar fi sindromul Down, pot, de asemenea, să facă dislexia mai probabilă.
- diferențe în dezvoltarea și funcționarea creierului: persoanele cu dislexie pot fi neurodivergente, ceea ce înseamnă că cerebelul funcționează diferit față de ceea ce era de așteptat. Cercetările arată că persoanele cu dislexie prezintă diferențe în structura, funcția și chimia creierului.
- tulburări în dezvoltarea și funcționarea creierului: infecțiile și expunerile toxice pot perturba dezvoltarea fetală și pot crește șansele de a dezvolta ulterior dislexia.
Mai mulți factori de risc pot contribui la faptul că o persoană poate dezvolta dislexie. Aceștia includ (dar nu se limitează la):
- expunerile toxice: poluarea aerului și a apei poate crește riscul de a dezvolta dislexie. Acest lucru este valabil mai ales în cazul metalelor grele (cum ar fi plumbul sau manganul), al nicotinei și al anumitor substanțe chimice.
- lipsa accesului la materiale de lectură: riscul de a dezvolta dislexie este mai mare pentru copiii care cresc în gospodării în care lectura nu este încurajată sau în care materialul de lectură este mai puțin disponibil.
- limitări ale mediului de învățare: copiii care beneficiază de mai puțin sprijin pentru învățare în școală sau în medii similare sunt mai predispuși să dezvolte dislexie.
Care sunt semnele și simptomele dislexiei?
Cele mai citite articole
În acest articol ne-am propus să-ți spunem ce este dislexia și cum se manifestă. Pe măsură ce un copil crește, dislexia se poate manifesta prin:
- dificultăți în scrierea cuvintelor simple;
- dificultăți în a învăța numele literelor;
- probleme în a distinge literele cu forme similare;
- dificultăți în a rima;
- reticență în a citi cu voce tare în clasă;
- dificultăți în a pronunța cuvinte noi;
- dificultăți în asocierea sunetelor cu literele sau părțile de cuvinte;
- dificultăți în a învăța cum se potrivesc sunetele între ele;
- amestecarea poziției sunetelor într-un cuvânt.
Faptul că o persoană are unul dintre aceste simptome nu înseamnă că suferă de dislexie, dar dacă are probleme în a învăța abilitățile de bază pentru citire, atunci depistarea și testarea dislexiei reprezintă o modalitate bună de a vedea dacă are nevoie de ajutor specializat. Dislexia are, de asemenea, 3 niveluri de severitate:
- ușoară: dificultățile există, dar se pot compensa sau se poate lucra în jurul lor cu acomodările sau sprijinul potrivit.
- moderat: dificultățile sunt suficient de semnificative încât pacientul să aibă nevoie de instrucțiuni și ajutor specializat. Este posibil să aibă nevoie, de asemenea, de intervenții sau de adaptări specifice.
- grave: dificultățile sunt atât de pronunțate încât continuă să reprezinte o problemă chiar și cu intervenții specializate, adaptări și alte forme de tratament.
Diagnosticarea dislexiei
Deși dislexia se datorează unor diferențe la nivelul creierului dumneavoastră, nu există teste de sânge sau analize de laborator care să o poată detecta. În schimb, o evaluare și o testare atentă a semnelor comune identifică o persoană cu această problemă de citire. Testele pentru dislexie ar trebui să analizeze:
- decodarea (citirea cuvintelor necunoscute prin sondarea lor);
- abilitățile de limbaj oral;
- fluența și înțelegerea cititului;
- ortografia;
- vocabularul;
- recunoașterea cuvintelor.
Opțiuni de tratament pentru dislexie
În prezent, niciun medicament nu tratează dislexia. În schimb, intervențiile educaționale pot învăța noi modalități eficiente de a învăța și de a citi. Copiii cu dislexie pot lucra cu un specialist instruit pentru a învăța noi abilități de citire. Uneori, încetinirea unei lecții îi oferă copilului cu dislexie mai mult timp pentru a acoperi subiectele. Colaborează cu școala copilului pentru a te asigura că acesta primește educația pe care o merită.
Prevenirea dislexiei
Dislexia nu poate fi prevenită, dar adesea poate fi gestionată cu diferite strategii de învățare și citire. Ar trebui să:
- discuți cu un medic dacă observi semne timpurii de dislexie;
- colaborează cu școala copilului pentru a dezvolta un plan educațional individualizat;
- ia în considerare îngrijirea sănătății mintale dacă copilul se confruntă cu anxietate sau alte probleme legate de dislexie.
A avea dislexie poate fi frustrant sau jenant la orice vârstă. Pentru copii, poate fi o sursă majoră de teamă sau anxietate, mai ales dacă nu știu de ce se chinuie să facă ceva la care alții nu au probleme. Dacă tu sau copilul tău aveți dislexie, este important să îți amintești că este o afecțiune larg răspândită. De asemenea, nu este un semn că persoana cu dislexie este mai puțin inteligentă, nemotivată sau leneșă. Este doar modul în care funcționează creierul persoanei cu dislexie.
