Universitatea din Craiova este Universitatea plagiatorilor care conduc doctorate

CAZUL SÂMBRIAN, PLAGIATORUL EN-GROSIST

10 May 2012 | 9 Comentarii

Sambrian

Un exemplu spectaculos este controversatul prefect Nicolae Giugea, azi destituit. Puteam să-l dau cu plagiat de când a fost prima dată prefect, dar mi-a fost milă de el fiindcă i-a apărut cartea sâmbăta, şi duminica îl chemau unii la Bucureşti ca să-l intervieveze şi el să facă impresia că e tocmai bun de prefect. În afară de faptul că este servul civilizat al lui Radu Berceanu, Giugea este şi un om cinstit care nu şi-a făcut decât o vilă şi n-a încurcat terenuri decât de un milion, două sau trei. Şi asta nici nu e sigur, e doar o bârfă. Am aşteptat să nu mai fie prefect fiindcă un scandal de plagiat l-ar fi distrus, după modelul preşedintelui Ungariei. Numai că l-a pus dracul pe prefect să conducă şi teze de doctorat după ce s-a făcut profesor plin, în timp ce ţara o conducea un partid democrat, pe care poporul ar fi dorit foarte mult să-l pună în ţepele lui Vlad Ţepeş pregătite de Băsescu însuşi. Nu ştiu ce s-a întâmplat de sărăcia poporului român le-a stricat GPS-ul guvernanţilor şi guvernantelor şi n-au mai nimerit în ţepe decât pe sărite. Acum fostul prefect Giugea ştie legea plagiatului bine: numai eşti nici profesor la Universitate (deci nici doctorate nu mai poţi să conduci decât pe strada ta). Dar fiindcă Giugea a plagiat vreo 80 de pagini mari, îl lăsăm pe altădată.

UN ALT PLAGIATOR CONDUCĂTOR DE DOCTORATE ESTE CRISTINA TEODORESCU, IMPERTINENTA PRORECTORIŢĂ CU IMAGINEA UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA. O escroacă culturală are grijă de imaginea Universităţii din Craiova. Să-i amintim puţin plagiatul, fiindcă nu i-am dat decât plagiatul dintr-o carte, nu din trei cărţi. Ca să fim obiectivi nu-i dăm dezvăluirea din Expresul de Sud, ci din Cuvântul Libertăţii, unde prea echilibratul ziarist Mircea Canţăr scrie: “Desemnarea prof. univ. dr. Cristiana Nicola Teodorescu, decan al Facultăţii de Litere, ca prorector al Universităţii din Craiova este, cel mult, o ştire. Şi aceea banală. Dar banalitatea se dizolvă în momentul în care se analizează contextul. Nu ne arogăm competenţa în a discuta meritele profesionale, câte există, avute în vedere la această cooptare în staff-ul de conducere al Universităţii din Craiova. Acroşăm, în schimb, ceea ce este de domeniul evidenţei, circumscris dictonului „do ut des”, adică traficului de influenţă în forma lui cristalină. Doamna Cristiana Nicola Teodorescu s-a văzut răsplătită cu un bonus anticipat, în temeiul strădaniilor depuse „în campania electorală” premergătoare scrutinului de desemnare a actualului rector, având rostul de „a rupe” cât mai multe voturi din „bazinul” prof. univ. dr. Nicu Panea, în principal cel al Facultăţii de Litere, în favoarea contracandidatului acestuia, actualul rector, prof. univ. dr. Dan Claudiu Dănişor. Cu alte cuvinte, nu-l avea la pipotă pe colegul său, prof. univ. dr. Nicu Panea, intelectual de ţinută categorică. Nu discutăm aici imoralitatea unui asemenea demers, fiindcă pierdem vremea. În opinia noastră, asemenea gesturi insalubre, deloc academice, nu se fac. Să mai adăugăm şi faptul că voturile aduse în coşul învingătorului de prof. univ. dr. Cristiana Nicola Teodorescu au avut valoare dublă şi nu mai explicăm de ce. Până la urmă, n-am avut nici un parti-pris cu vreunul dintre candidaţi. Că moralitatea este infirmă în mediul academic craiovean, asta contează în măsura în care o debranşăm de la ceea ce trăim în general, în municipiul Craiova. Doamna prorector Cristiana Nicola Teodorescu are însă o problemă care o vulnerabilizează. Una deloc minoră. Şi este vorba de o acuzaţie de plagiat apărută într-un ziar local. La acuzaţia respectivă, probată aşa cum se procedează, prin alăturarea textelor din „Initiation a la semantique”, care o are ca autoare, cu cele din cartea intitulată „Precis de semantique francaise”, aparţinând Marianei Tuţescu, nu s-a făcut vreun tapaj. Firesc. În mediul academic craiovean a vorbi despre plagiat nu înseamnă altceva decât deschiderea unei cutii a Pandorei. Aşa că semnalul din cotidianul local n-a fost luat în seamă de conducerea Universităţii din Craiova, iar prof. univ. dr. Cristiana Nicola Teodorescu nu şi-a pierdut vremea pe vreun drept la replică. Cartea publicată a contat în dosarul alcătuit pentru obţinerea titlului de profesor universitar şi conducător de teze de doctorat. În schimb, prin interesante jocuri de culise, s-a ocupat, o vreme, de „imaginea” Universităţii. Soluţie „ideală”. Consolându-se, probabil, cu gândul că plagiatul la români are tradiţie. Şi exemplele sunt luminoase (Al. Piru din G. Călinescu; Eugen Barbu din K. Paustovski; Ion Gheorghe din Lao Tse şi aşa mai departe), până a se ajunge la plagiatul din medicina bucureşteană, de acum câţiva ani, asupra căruia a curs multă cerneală. Sigur acum, marele Caragiale considera actul plagierii ca pe ceva absolut firesc în actul creaţiei. Dar comparaţia e ridicolă. Traficul de influenţă în mediul universitar nu este atât o abatere de la norme cât o chestie „în firea lucrurilor”, precum plagiatul, privit cu bonomă resemnare sau poate sarcasm amuzat, până la jovialitatea iresponsabilă. Revenim. Nu interesează nici funcţia de prorector, nemeritată moralmente, deţinută de prof. univ. dr. Cristiana Nicola Teodorescu, nici acuzaţia de plagiat, deloc firavă, pe care nu şi-a rezolvat-o, adoptând un procedeu rebarbativ, de ştergere a gradului de relevanţă. Cât de categoric se dovedeşte DEX-ul din zilele noastre (avem în vedere Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Univers Enciclopedic, 1998, p.801) nu mai menţionăm. E adevărat, francezii sunt, se pare, mai toleranţi, din moment ce găsim în micul Larousse: „piller les ouvrages d’autrui: plagier un auteur”. Sau mai mulţi. Eroarea domniei sale începe acolo când îşi închipuie că totul îi este permis şi poate încerca lecţii de dresaj în lumea universitară. Sperăm să nu fim nevoiţi să revenim, mult mai aplecat.”

 

SIGUR CĂ NU VĂ PUTEM RĂSPUNDE LA ÎNTREBAREA DE CE NU AU PLAGIATORII BUN-SIMŢ, SENTIMENTUL RĂSPUNDERII, respectul pentru proprietatea intelectuală, pentru munca celuilalt, în fond. Când veţi afla că Universitatea din Craiova vrea să cumpere scaune de câteva zeci de miliarde, când veţi afla că s-au prăpădit milioane de euro (pentru care or fi existând deja dosare la DNA), atunci veţi crede că un furt din cărţile altora e o nimica toată. Aş îndrăzni însă să spun că e mai grav să furi cartea altuia, decât milioanele României sau ale Europei.

 

DE CE ESTE MAI GRAV? FIINDCĂ NIŞTE HOŢI DE CREIER CA TEODORESCU CRISTINA, GIUGEA NICOLAE, GHIDIRMIC OVIDIU SAU SÂMBRIAN TEODOR, după ce că fură cu neruşinare din cărţile altora îi mai şi îmbâcsesc la minte cu tot felul de imbecilităţi albastre şi năzbâtii gri pe tinerii studenţi pe care România mizează că se vor autoeuropeniza. Cum poţi să scoţi tineri europeni când profesorii lor sunt cel mult nişte derbedei care mânuiesc alfabetul? Ştiu că pedeapsa administrativă şi penală pentru plagiat este grozavă. Şi ea trebuie aplicată cel puţin pentru aceşti aşa-zişi conducători de doctorate, prorectori, decani ori profesori plini. Ce tupeu pe aceşti ipochimeni!

 

ASTĂZI VI-L PREZENTĂM PE PLAGIATORUL EN-GROSIST SÂMBRIAN TEODOR DE LA FACULTATEA DE DREPT NICOLAE TITULESCU” DIN CRAIOVA. Toată lumea îl cunoaşte pe acest complexat care pică la examene cei mai buni studenţi fiindcă îl umilise pe el fostul său profesor de drept roman, celebrul Emil Molcuţ. Sâmbrian e ipochimenul care i-a dat nota 3,87 lui Radu Berceanu pe vremea când acesta era preşedintele Senatului României, sau ceva de genul acesta. Şi lucrarea scrisă a lui Berceanu şi-o pusese în dulap acasă şi o privea în fiecare dimineaţă destul de excitat. Astăzi nu am timp să-i dau plagiatul din teza lui de doctorat (nici măcar din D. Alexandresco!), din respect pentru conducător şi pentru editor. Dar acestui individ care nu este în stare nici postum să decline respublica, reipublicae îi vom da un plagiat spectaculos, ca o lecţie dură peste bot. Complexatul Sâmbrian, ca să se răzbune, a furat toată cartea lui Emil Molcuţ şi Dan Oancea, DREPT ROMAN (1991).

 

SÂMBRIAN A PLAGIAT CARTEA LUI MOLCUŢ ŞI OANCEA ÎN LECTOR UNIVERSITAR TEODOR SÂMBRIAN – DREPT PRIVAT ROMAN, REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA, 1993. Aşadar, Sâmbrian, din furt în furt a ajuns din lector – conferenţiar şi din conferenţiar – profesor. Impertinenţa şi inconştienţa l-au obligat să devină chiar conducător de doctorate! În cazul prorectorului Cristina Teodorescu şi în cazul lui Teodor Sâmbrian nici nu ştii dacă trebuie să chemi legea sau doctorul. Sâmbrian copiază pur şi simplu o carte dintr-o carte. Îl aşezăm pe două coloane, în stânga Molcuţ – Oancea, iar în dreapta aşa-zisul Sâmbrian:

 

„BUNURI

I. CLASIFICAREA LUCRURILOR (pag. 107-127)

II. POSESIUNEA

III. NOŢIUNEA PROPRIETĂŢII

IV. FORMELE PRIMITIVE DE PROPRIETATE

 

§3. Res in patrimonio şi res extra patrimonium

184. Res iu patrimoniu şi res extra patrimonium (lucruri patrimoniale şi lucruri în afara patrimoniului) este diviziunea fundamentală alucrurilor care apare, numai întîmplător, in Institutele lui Gaius4, darocupă un loc important în Institutele lui Justinian.

Lucrurile in patrimonio pot face obiect de proprietate privată, pe cind lucrurile extra patrimonium nu sint susceptibile de apropriere sub această formă (vel in nostro patrimonio sunt vel extra patrimonium nosrum habentur) 5. Erau considerate in afara patrimoniului lucrurile care prin natura lor nu făceau obiect de proprietate. în aceeaşi categorie in­trau şi lucrurile care prin destinaţia lor nu puteau intra in proprietatea unei persoane, cum este cazul templelor sau al zidurilor cetăţii.

 

§ 4. Res in patrimonio

185. Lucrurile susceptibile de a face parte din patrimoniul unei persoane erau clasificate după mai multe criterii. O primă clasificare, cunoscută din epoca Legii celor XII Table, cuprinde lucrurile mancipi şi nec mancipifi. Potrivit unui text din Gaius, împărţirea lucrurilor în mancipi şi nec mancipi se întemeiază pe un criteriu de natură economică. Res mancipi erau considerate mai preţioase (pretiosiores) în raport cu cele nec mancipi. Deoarece în epoca Legii celor XII Table romanii erau un popor de agricultori, erau considerate mai preţioase lucruri ea pămîntul Romei,
sclavii sau vitele de muncă. Hanii sau drepturile de creanţă intrau în categoria lucrurilor nec mancipi.

180. Res corporales şi res incorporales (lucruri corporale şi incorpo­rale). Erau incluse în categoria lucrurilor corporale cele ce puţeau fi atinse cu mina întrucît aveau o formă materială, pe cînd in categoria lucrurilor incorporale intrau lucrurile fără o formă materială – în cate­goria lucrurilor incorporale erau incluse drepturile subiective. Ca o curiozi­tate, dreptul de proprietate era trecut in categoria lucrurilor corporale. Această situaţie se explică prin faptul că romanii confundau dreptul de proprietate cu obiectul său. Confuzia se reflecta şi pe planul ter­minologiei juridice, căci romanii nu spuneau : ,,am un drept de proprietate asupra acestui lucru, ci acest lucru este al meu” (haec res mea est).

 

194. Posesiunea este de mai multe feluri, în funcţie de protecţia juridică de care se bucură, de efectele pe care le produce sau de obiectul asupra căruia poartă.

Possessio ad interdicta este posesiunea care se bucura de protecţie juridică prin intermediul interdictelor.

195. Possessio ad usucapionem are ca efect dobîndirea proprietăţii prin uzucapiune dacă, în afara posesiunii, sînt întrunite şi celelalte con­diţii ale uzucapiunii.

196. Possessio iniusta este vicioasă în raport cu o anumită persoană, ceea ce are ca efect ridicarea protecţiei posesiunii faţă de persoana în cauză. Viciile posesiunii sînt: violenţa, clandestinitatea şi precaritatea.

197. Possessio iuris (posesiunea unui drept). Plecînd de la faptul că posesiunea presupune exercitarea unei stăpîniri materiale, romanii au considerat, la origine, că numai lucrurile corporale pot fi posedate. Mai tîrziu, văzînd că dreptul de servitute se exercită prin actele materiale necesare posesiunii, au admis că dreptul de servitute poate fi posedat. Plecîndu-se de la cazul dreptului de servitute, ideea posesiunii de drept (iuris possessio, quasi possessio) s-a generalizat apoi.

 

§ 4. Uzucapiunea

227. Uzucapiunea era un mod de dobîndire a proprietăţii asupra lucrurilor mancipi prin îndelungata folosinţă. Ea presupunea îndeplinirea anumitor condiţii : posesiunea lucrului, termenul, justa cauză, buna cre­dinţă şi un lucru susceptibil de a fi uzucapat.

La origine, simpla posesiune nu era suficientă fiind necesară folosi­rea efectivă a lucrului, potrivit destinaţiei sale economice. Termenul era de un an pentru lucrurile mobile şi de doi ani pentru cele imobile. Ter­menul de un an şi de doi ani era cunoscut încă din epoca Legii celor XII Table, deşi legea nu cunoştea uzucapiunea caselor ; ea a apărut mai tîrziu. Nu toate lucrurile erau susceptibile de a fi uzucapate. Astfel, nu puteau fi uzucapate res furtive (lucrurile furate), res subrepte (lucrurile furate şi ascunse), res vi possessae (lucrurile posedate cu violenţă) şi res religiosae. Justa causa (iusta causa possessionis) este actul sau faptul juridic prin care se justifică luarea în posesiune a lucrului. Buna credinţă este convin­gerea uzucapantului că a dobîndit lucrul de la proprietar sau că a intrat în stăpînirea unui lucru părăsit.

228. Rolul iniţial al uzucapiunii era să asigure exploatarea lucrurilor mancipi, conform destinaţiei lor economice. Acest rol este confirmat şi de sensul cuvîntului usucapio, care înseamnă luarea in folosinţă.

O altă funcţie a uzucapiunii este legată de dovada dreptului de pro­prietate. În dreptul roman, reclamantul trebuia să facă dovada dreptului de proprietate al tuturor autorilor săi. O asemenea probă era deosebit de dificilă (probatio diabolica) deoarece, pentru ca reclamantul să dovedească dreptul său de proprietate, trebuia să facă dovada că toţi cei care l-au stăpînit anterior au fost, la rîndul lor, proprietari. Odată cu apariţia uzu­capiunii situaţia s-a schimbat radical, în sensul, că cel ce se afla într-un pro­ces în revendicare nu mai trebuia să facă dovada dreptului de proprietate al autorilor săi, ci numai dovada că a îndeplinit condiţiile necesare uzu­capiunii. Iată de ce Cicero afirma că uzucapiunea este finis solicitudinis ac periculi litium (sfârşitul neliniştii si pericolului de procese).

 

§ 5. In iure cessio

229.  In iure cessio (renunţare in faţa magistratului) era un mod de dobîndire a proprietăţii, care presupunea organizarea unui proces fictiv. Potrivit unei înţelegeri prealabile, părţile se prezentau în faţa magistratului unde reclamantul afirma că este proprietarul obiectului litigios. Pîrîtul, care era în realitate alienatorul, nu-1 contrazicea pe reclamant. Faţă de tăcerea pîrîtului (alienatorul lucrului), magistratul pronunţa cuvîntul addico, ratificând pretenţiile reclamantului. în acest caz, magistratul exercita jurisdicţia graţioasă.

 

§ 6. Tradiţiunea

230.  Tradiţiunea era un act de drept al ginţilor prin care, la origine, se realiza transmiterea proprietăţii asupra lucrurilor nec mancipi. Ea putea fi utilizată si în scopul transmiterii posesiunii sau a detenţiunii.”

 

 

Publicăm  macroplagiatul lui Teodor Sâmbrian, DREPT PRIVAT ROMAN, pag. 83-100.

 

CINE VA COMPARA “CURSUL” LUI SÂMBRIAN  CU CARTEA LUI MOLCUŢ ŞI OANCEA VA AVEA SURPRIZA PATOLOGIEI PLAGIATULUI! Sâmbrian copiază tot, pagină cu pagină, astfel încât e imposibil să găseşti o pagină din Sâmbrian în care să nu fi copiat din Molcuţ. Ceea ce este curios este că omul a fost înainte procuror (dat afară din nu se ştie ce motive; când s-a apucat de furat din cărţi era şomer), deci ar fi trebuit să ştie ce înseamnă furtul de proprietate.

RECTORUL UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA ŞI MINISTRUL EDUCAŢIEI VOR TREBUI SĂ APLICE LEGEA ÎN CAZUL SÂMBRIAN, un individ care a distrus 15-20 de generaţii de studenţi ai Facultăţii de Drept “Nicolae Titulescu” din Craiova. Sâmbrian nu ar trebui să fie lăsat să predea dreptul roman nici măcar în paleolitic, când nu se “inventaseră” nici măcar romanii!

 

 

Articole similare:

  1. Ajică – ia ghearele de pe Universitatea Craiova
  2. Programul manifestărilor din primele trei zile din cadrul celei de-a VIII-a ediţii a Festivalului Shakespeare, Craiova, 23 aprilie – 1 mai 2012
  3. Cine sunt noii decani de la facultăţile Universităţii din Craiova

Articol scris de: admin

9 Comentarii to “Universitatea din Craiova este Universitatea plagiatorilor care conduc doctorate”

  1. Marius spune:

    O porcarie de articol!
    Din cate se vede si tu ai ceva complexe. Am fost studentul lui Sambrian si Vreau sa stie cei care citesc ca el ii pica doar pe cei care nu invatau nimic, lucru care se intampla cu circa 70% din studentii facultatii. Nu mai vorbi tu ca a distrus generatii ca nu e asa. In ceea ce-l priveste pe Berceanu, probabil ca nu merita sa-i dea nici 0,01. Cine e, ba , Radu Berceanu? Ce a facut asta in viata lui?
    Nu mai vorbi de furt din fonduri europene ca nu stoo despre ce e vorba. Se face, in sfarsit, ceva pentru comunitate si apare unul ca tine sa arunce cu rahat. Esti fara caracter!

  2. flori spune:

    Am fost studenta prof. Sambrian si am invatat dreptul roman din scoarta in scoarta si am luat 9 la examen. Daca invatai, examenul nu ti se mai parea de nepromovat…..dar daca treceai ca gasca prin apa, intradevar, era un hop in anul I. Cat despre dreptul civil din anul II, a fost cel mai logic curs. Lasand la o parte exigentele specifice unui centru academic cu pretentii, cred ca studentul Radu Berceanu a fost submediocru……cu facultatea facuta la foarte mare distanta si foarte mica frecventa. Asa ca, “stimate” ziarist, mentioanrea guralivului politician nu face decat sa inmoaie tonul acuzator la adresa mediului academic oltean.

  3. universitarul spune:

    ba, voi doi sunteti prosti, nu intelegeti ca aici e vorba de furt?!nu intelegeti termenul PLAGIAAAAT!’ tu-va muma in c.r de pupincuristi

  4. Alina spune:

    Cat de simplu este de acuzat fara sa dovedesti nimic! Dumneata, domnule autor de articol, nu cumva esti vreun complexat care ai picat la examenul de roman sau care ti-a picat vreo starpitura de odrasla, la fel de intunecata la minte ca dumneata in cerul gurii?

  5. micutu204 spune:

    Cine a semnat idioţenia asta ?
    Ca să ştiu cui o să-i mut fălcile , în mod academic. Tot academic să-l dau la tribunal pentru calomnie ?

  6. Un absolvent spune:

    Moşule cred că îi pica pe ăia care erau tufă şi care nu aveau ce să caute pe la examen. Eu am luat nota 9. Cei drept am învăţat, mi -au şi plăcut latinismele şi le ştiu chiar şi acum, definiţii întregi în latină … etc. Că era el aşa mai fixist şi dur asta este, nu toată lumea este perfectă … Dacă a plagiat sau nu nu am de unde să ştiu aşa că nu bag mâna în foc. Ca scriitor de blog, site sau ce o fi aici, deci ca potenţial jurnalist nu trebuie să ţipi în gura mare că x sau z a plagiat ci că există suspiciuni de plagiat, iar aceste suspiciuni vor fi analizate de către o comisie abilitată pe care tu ca jurnalist şi ca ofticat care ai picat probabil examenul o vei sesiza, asta dacă ai sânge în tine.

  7. Caprioara spune:

    Despre plagiatul doameni DECAN insarcinata cu imaginea academica chiar nu auzisem pana acum, va pot spune insa povestea admiterii la doctorat SINGURA PROF DOCTOR pe FRANCEZA, cum se AUTOINTITULEAZA.

    Dupa ce am amenintat-o ca merg in presa, sa spun ce figura mi-a facut cu doctoratul, refuzandu-ma in ultimul moment, a binevoit sa-mi dea o bibliografie despre cercetarea stiintifica

    Citand-o pe doamna Cecilia Condei ” LOCURILE LA BUGET SUNT DATE ”, nu-mi fac iluzii, ca voi fi vreodata acceptata sa-mi fac doctoratul pe franceza, la BUGET.

    Citind PETITIA ONLINE, veti observa ca am facut tot posibilul sa am parte de un examen la doctorat corect, lucru pe care nu l-am reusit. Din partea mea, nu este nicio frustrare pentru ca imi voi face studiile in Franta, acolo unde am o sansa reala.

    http://www.petitieonline.com/doctorat_examen_national_nu_pe_baza_de_nepotism_audentes_deus_i#form

  8. Caprioara spune:

    DOCTORAT examen national nu pe baza de NEPOTISME
    M-am hotarat sa scriu acest articol punand in balanta tot ce am de pierdut si ce am de castigat. De pierdut, voi pierde foarte mult dar vor avea insa de castigat, toti masteranzii care vor aplica pentru un eventual doctorat, cu conditia ca acest articol sa schimbe ceva in viata academica la nivelul Craiovei.
    Ca orice absolvent de masterat care doreste sa-si perfecteze studiile, am hotarat sa ma inscriu la doctorat si am ales Facultatea de Litere, franceza, coordonator Dna Prof. Dr. Teodorescu Nicola ‘singura Prof. Dr. De limba franceza din facultate’ dupa spusele dumneaei.
    Am mers la dumneaei, i-am spus ca doresc un doctorat in cotutela cu Franta, ca doresc sa aplic pentru Bursa Guvernului Francez si ca as avea nevoie de Acordul de principiu al unui profesor din Romania si al unui profesor din Franta.
    Foarte amabila, mi-a dat acest acord si a vorbit si cu profesorul dumneaei colaborator din Franta sa-mi dea acest acord, apoi lucrurile au decurs normal. Mi-am ales un titlu de proiect de cercetare, deoarece mi-a spus, informatie falsa, ca dumneaei nu are teme ci ‘studentul propune tema de doctorat’ apoi am inceput redactarea lucrarii.
    Mi-a corectat-o, si am aplicat pentru bursa pe care nu am luat-o. Mi s-a parut de bun simt sa-l anunt pe Dl. Laurent Gautier de la universitatea Burgogne din Dijon, colaboratorul Dnei Teodorescu pe doctorate in cotutela, ca nu am reusit sa iau bursa, si mare mi-a fost mirarea cand dumnealui mi-a spus ca ‘nici macar structura proiectului nu era corecta’, desi chiar dumnealui mi-l corectase, si mi-a trimis ca model o teza foarte buna dupa care sa ma ghidez.
    M-am bucurat totusi ca am acel Acord de principiu si anul acesta Dna Teodorescu nu ma mai poate refuza, pentru ca stiam de la alti colegi ca profesorul poate sa nu te accepte de la bun inceput.
    Mi-am redactat proiectul si Dna Teodorescu mi-a facut anumite observatii pe el, prin intermediul postei electronice.
    Cu o saptamana inainte de admiterea la doctorat, am mers la dumneaei sa o intreb in ce va consta propriu-zis admiterea pentru ca auzisem mai multe variante.
    Atunci m-am lovit de urmatorul raspuns : « Eu credeam ca nu mai participi pentru ca nu ai mai venit sa discutam si oricum eu nu te consider pregatita pentru doctorat !’’. I-am replicat ca mi-a dat totusi un Acord de principiu si foarte degajata mi-a spus ca acesta nu reprezinta un angajament al dumneaei si ca nu are nicio valoare.
    In tot acest timp aveam telefonul pornit si am inregistrat partial conversatia aprinsa pe care am avut-o cu dumneaei. Am iesit trantind usa si i-am spus ca voi scrie la Ministerul Educatiei sa cer comisie de etica la admitere. Ceea ce am si facut. De la minister, mi s-a raspuns, conform adresei nr.373/F/DGIS ; 084/E/DGIS/16.09.2013 ca admiterea se desfasoara la nivel de scoala doctorala, adica dupa cum doreste Doamna Profesor. Afland de la minister ca doctoratul se desfasoara dupa ‘regulamentul propriu scolii doctorale’, am mers apoi la secretariatul UCV sa cer aces regulament si am fost luata peste picior de catre Secretar Sef Vania Niculescu, care mi-a spus ca sunt absolvent de Litere si nu stiu sa caut un regulament pe site. Acesta era ascuns la capitolul Legislatie in HG 681, lucru pe care l-am aflat dupa incheierea sesiunii de examinare.
    M-am inscris totusi la examen dar, cand am ajuns la biroul de inscriere, am aflat ca nu ma pot inscrie cu teza propusa de mine, ci cu una din tezele propuse de Dna Profesor Doctor.
    Nestiind ce sa mai fac, pentru a avea o sansa corecta la examen, am mers la Dl. Decan Cosoveanu Gabriel si am cerut camere de inregistare in timpul examinarii iar acesta mi-a raspuns ca UCV nu dispune de aceste resurse si ca se va asigura corectitudinea exemenului printr-o comisie formata din profesorii universitatii de specialitate
    Atunci am amenintat ca merg in presa cu inregistarea telefonica si au inceput AMENINTARILE din partea doamnei TEODORESCU, care mi-au fost transmise prin intermediari. Mi-a transmis printr-o cunostinta de-a mea, Stelica Baragan, care ocupa o anumita functie in universitate, sa nu ma prezint la examen, pentru ca voi fi asteptata cu politia, care sa ma perchezitioneze ca nu cumva sa mai inregistrez ceva. I-am transmis prin acelasi Stelica Baragan, ca ma voi prezenta la examen si mi-a comunicat, tot prin intermediul lui, vazand ca nu ma las intimidata, ca isi suplimenteaza locurile si imi rezerva un loc la taxa.
    La examen am picat pentru ca nu selectasem optiunea taxa la inscriere si nici nu stiam ca se va da o proba scrisa din bibliografia Dnei Profesor, si am facut doar o prezentare orala a proiectului meu de cercetare.
    Ca sa se protejeze, in cazul in care voi avea totusi curajul sa ies in presa, din 2 locuri bugetate, Dna Teodorescu a admis doar 1 singur candidat la buget.
    Dupa examen, s-a afisat doar candidatul admis si am mers la secretariat sa intreb cum pot afla ce nota am luat.
    Mi s-a spus sa intru pe site. Am intrat si site-ul era inaccesibil pentru ca se lucra la el. Am aflat intr-un tarziu rezultatul, dar expirase perioada de contestatii si nu am mai putut face nimic in acest sens.
    Nu mi-a ramas decat sa fac o petitie online, inspirata de afirmatia Coordonatorului Onorific al Scolii Doctorale din cadrul Universitatii din Craiova, Dl. Prof. Dr. Ovidiu Ghidirmic, si sa scriu acest articol in speranta ca lucrurile se vor schimba si toti cei care dau un examen de doctorat vor avea o sansa sa intre, daca s-au pregatit, fara sa fie nevoiti sa se umileasca pe langa un Profesor Doctor Coordonator sau sa fie umiliti, prin minciuni bine ticluite, de acesta.

    Audentes Deus ipse juvat !
    http://www.petitieonline.com/doctorat_examen_national_nu_pe_baza_de_nepotism_audentes_deus_i#form

    Stimati Colegi,
    Urmare a numeroaselor cereri adresate Ministerului Educatiei, mai exact Directiei ”Doctorate, concursuri posturi în învățământul superior” din cadrul Ministerului, am primit uluitorul raspuns potivit caruia, Ministerul Educatiei, nu poate raspunde cererii mele de a trimite o ” COMISIE DE ETICA” la Admiterea la Doctorat care va avea loc intre 19-25 septembrie 2013, la Universitatea din Craiova.
    De 2 ani de zile, profesorul meu coordonator, Cristiana Teodorescu, CAREIA NU I-AM OFERIT ” ATENTII” a refuzat in ultimul ceas sa-mi coordoneze teza de doctorat si chiar m-a avertizat sa nu ma inscriu la examenul de admitere, deoarece nu-mi va coordona teza, pe motiv ca nu sunt suficient de bine pregatita pentru un asemenea program de cercetare. ( Aceasta conversatie am inregistrat-o cu telefonul personal si o pot aduca ca dovada a spuselor mele).
    Printre realizarile mele personale se numara : locul 1 la examenul de bursa ERASMUS in Franta ( pe toata Facultatea de Litere din Craiova cu media 9,5 in anul 2005-2006 ), si posturile in functia de traducator ocupate la Euroscript-Certitude ( Bucuresti), SC MAT SA ( Craiova), precum si obtinerea postului de Profesor Titular de Limba Franceza in cadrul GSI BUSTUCHIN si SC GEM. Lihulesti-Berlesti ( Gorj), examen promovat din prima incercare.
    Refuz sa ma las umilita pe plan profesional de catre o persoana care nu m-a evaluat in prealabil!
    Dat fiind sistemul corupt din Romania, va solicit sa luam atitudine impreuna, pentru a creea un sistem nou, etic, deontologic.
    Audentes Deus ipse iuvat ! ( Pe cei indrazneti ii ajuta insusi Dumnezeu).

    Mai jos, redau corespondenta mea cu Ministerul Educatiei si Cercetarii.
    DIRECTIA Doctorate concursuri posturi în învățământul superior
    —————————————————————————————————————————-
    —– Forwarded Message —–
    From: Sorina Caprioara
    To: Chiriță Simona consilier Doctorate concursuri posturi în învățământul superior ; Groza Ștefan Ioan director general
    Sent: Friday, September 13, 2013 8:53 AM
    Subject: rugaminte comisie de etica la admitere doctorat Litere Univ din Craiova
    —————————————————————————————————————————————————————————————————————
    Stimat Domn/ Doamna,

    Revin cu rugamintea trimiterii unei comisii de etica la admiterea la DOCTORAT care va avea loc pe 19 septembrie la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii din Craiova.

    Ieri am fost sa vorbesc cu Dna Prof Dr. Cristiana Teodorescu ( care este acum Prorector si se ocupa cu ” Imaginea academica ” a Universitatii si

    DESI INITIAL A ACCEPTAT SA-MI COORDONEZE TEZA

    ” Traducerea si transferul lingvistic al realitatii juridice europene”.

    acum M A REFUZAT

    pe motiv ca nu ma considera suficient de pregatita pentru doctorat , desi mi-a corectat teza in nenumarate randuri pana ieri.

    ( acesta discutie cu dumneaei o am INREGISTRATA CU TELEFONUL PERSONAL)

    M-a mintit si cu privire la ADMITERE, spunandu-mi ca voi da examen nu din TEMELE PROPUSE DE DUMNEAEI ci din TEZA ALEASA de MINE.

    M- A SFATUIT CHIAR SA NU MA INSCRIU LA ADMITERE

    pentru ca NU EXISTA UN ALT PROFESOR COORDONATOR PE FRANCEZA IN UNIVERSITATE

    si DUMNEAEI NU DORESTE SA – MI FIE COORDONATOR

    DESI MI A DAT ACORDUL DE PRINCIPIU cand am aplicat pentru Bursa Guvernului Francez.

    Mi-a spus ca acest ACORD DE PRINCIPIU NU ARE NICIO VALOARE, ca dumneaei nu este in niciun fel ANGAJATA PRIN ACEST ACORD DE PRINCIPIU.
    ADMITEREA SE VA DA DIN TEMELE PROPUSE DE DUMNEAEI SI DACA INTRU LA BUGET ESTE OBLIGATA SA-MI COORDONEZE TEZA ( aceste informatii mi-au fost oferite de un profesor din universitate care se ocupa de DOCTORAT)
    Prin urmare, REVIN CU RUGAMINTEA ca MINISTERUL EDUCATIEI SA TRIMITA O COMISIE DE ETICA la ADMITEREA LA DOCTORAT care va avea loc la Craiova, pe data de 19 septembrie 2013.
    Cu deosebita stima,
    Sorina Caprioara
    Traducator-Interpret din 2007
    Profesor titular de lb franceza la GSI BUSTUCHIN si Sc Gen Lihulesti – Berlesti ( GORJ)
    din 2010
    0765 961 932

    —– Forwarded Message —–
    From: Sorina Caprioara
    To: “simona.chirita@medu.edu.ro”
    Sent: Saturday, September 7, 2013 9:15 PM
    Subject: rugaminte comisie de etica la admitere doctorat Litere Univ din Craiova

    Stimata Doamna Chirita,
    Numele meu este Sorina Caprioara si anul acesta vreau sa aplic pentru un doctorat in cotutela Franta-Romania oferit de Universitatea din Craiova.

    Am discutat dupa Paste cu Dna Profesor Cristiana Teodorescu si dumneaei, impreuna cu Dl Laurent Gautier mi-au dat Acordul de Pricipiu in calitate de conducatori de doctorat, dat fiind faptul ca am aplicat pentru Bursa Guvernului Francez, bursa pe care nu am primit-o.

    Cand am discutat cu Dna Prof Dr, Cristiana Teodorescu, dumneaei mi-a spus sa-mi aleg eu o tema de cercetare pe care mi-o va corecta dumneaei.

    Ceea ce am si facut. Am lucrat cateva luni la Proiectul Tezei de Doctorat cu numele ” Traducerea si transferul lingvistic al realitatii juridice europene”.

    Acest proiect mi-a fost corectat atat de Dna Teodorescu cat si de Dl Laurent Gautier de la Universitatea din Bourgogne (Dijon), in repetate randuri.,

    Astazi intrand pe site-ul Universitatii din Craiova, am constatat ca ADMITEREA LA DOCTORAT va consta in redactarea unui proiect pe cele 2 teme propuse de Dna Teodorescu

    1. Langage sportif et traduction ( cu bibliografia aferenta)
    2. La terminologie des couleurs en francais et en roumain
    ( cu bibliografia aferenta)

    Date fiind cele mai sus mentionate, va rog sa binevoiti a trimite o comisie de evaluare de la Ministerul Educatiei, pentru ca ADMITEREA LA DOCTORAT SA SE DESFASOARE CORECT, si nu pe baza de NEPOTISME.

    In asteptarea raspunsului dumneavoastra, va rog sa primiti, expresia deosebitei mele consideratii.

    Caprioara Sorina Daniela

    Profesor titular Lb franceza : GSI BUSTUCHIN

  9. Dan Calutu spune:

    Articol de doi lei, scris de un om de doi lei. L-am cunoscut pe domnul Profesor Teodor Sambrian, i-am fost student si a ramas un etalon pentru mine, un etalon al omului cu daruire de sine.
    Sunt convins ca articolul acesta rusinos a fost scris la comanda vreunui pui de bani gata, care nu a reusit sa ia nota de trecere.
    Chiar daca ar fi adevarat ce se spune in acest articol scris intr-un mod agresiv si dezgustator, repet, chiar de ar fi asa, pentru mine personal tot nu conteaza, sa arunce cel nevinovat cu piatra. In anii 90, existau multe lipsuri in ceia ce priveste accesul la canale de informare, iar atunci cand am invatat putinul de drept roman ce putea fi predat in cateva luni, am fost fascinat de continutul cartilor domnului Sambrian si putin ma interesa daca sunt ideile dansului sau ale altcuiva, mai ales ca in dreptul roman nu prea vad cum ai reinventa roata.
    Cel mai important, insa, este faptul ca indiferent de intentiile domnului Sambrian, rezultatul a fost unul bun. Personal, am fost motivat de dumnealui sa fiu un om corect si vertical.
    M-am saturat de tot felul de articole de genul acestuia, scrise de niste mascarici, care habar nu au ce este respectul, da, daca te respecti, vei respecta un om care a facut infinit mai multe decat tine, chiar daca exista si ipoteza ca la un moment dat a gresit.

Comenteaza